Mihai a plecat din Moldova în căutarea unei vieți pe care nu-și imagina că o poate construi acasă. 20 de ani mai târziu, conduce o afacere în Franța, contribuie la dezvoltarea satului natal printr-o Asociație de băștinași (un model de implicare a diasporei dezvoltat cu sprijinul Elveției) și vrea ca copiii săi să cunoască locul pe care el, cândva, abia aștepta să-l părăsească.
În 2004, la 19 ani, Mihai Sălcuțan nu avea un plan clar. Știa doar că vrea să plece din Moldova.
A crescut în Mereni, un sat din raionul Anenii Noi, situat la aproximativ 30 de kilometri de Chișinău. După terminarea școlii, și-a dorit să continue studiile în domeniul IT, însă familia nu l-a putut susține financiar. Își amintește că vedea puține perspective acasă. „Pur și simplu voiam să plec”, rememorează el.
Astăzi, Mihai e trecut de 40 de ani. Conduce o mică afacere de comerț cu amănuntul în Franța, are trei copii și revine cu regularitate la Mereni, unde se implică în proiectele locale. Până a ajunge aici, însă, au trecut ani întregi în care a testat diverse țări și meserii.
Drumul de la tânărul de atunci la Mihai cel de astăzi nu a fost unul drept.
Franța nu a fost prima oprire a lui Mihai când a plecat din Moldova.
Timp de câțiva ani, Mihai a trecut de la un loc de muncă temporar la altul și dintr-o țară în alta. A pus pavaj în România și a muncit la o turnătorie de metale în Cehia, o slujbă pe care și-o amintește ca fiind „foarte, foarte nocivă pentru sănătate”. A lucrat și ca șofer de livrări prin Europa și a încercat să lucreze în Italia în timpul crizei financiare, însă un job stabil întârzia să apară.
Nu era deloc un caz izolat. Până în 2014, aproximativ o treime din forța de muncă activă a Republicii Moldova emigrase temporar sau definitiv pe parcursul deceniului precedent.
Eventual, a pornit spre Franța, unde era deja stabilit un prieten din Mereni. Mihai a sosit aproape fără bani și știind foarte puțină franceză. Nu-și permitea biletul de autobuz de 15 euro până în Paris, așa că la aeroport a tras cu urechea după voci care vorbeau românește și a cerut străinilor să-l ia cu mașina. După câteva refuzuri, cineva a fost de acord. Prietenul său i-a împrumutat 200 de euro pentru prima lună și i-a indicat adresele unde putea căuta de lucru.
A început ca hamal la o firmă de mutări unde lucrau și alți moldoveni, apoi a învățat să conducă camioane. Și-a cunoscut viitoarea soție – tot o moldoveancă stabilită deja în Franța – prin intermediul unor cunoștințe comune din Paris. Odată cu nașterea primului copil, Mihai mărturisește că a simțit o nouă responsabilitate de a asigura traiul familiei și a început să caute o slujbă mai stabilă.
Căutarea l-a dus în cele din urmă spre sud, la Toulon, unde a găsit de lucru într-un magazin alimentar.
După ce i-a ajutat pe proprietari să pună pe picioare un nou magazin de la zero, și-a zis: „Pot face asta și singur”. În câteva luni și-a deschis propriul magazin, o afacere pe care o conduce și azi.
Primul motiv pentru a reveni
Timp de aproape trei ani după mutarea în Franța, Mihai nu s-a mai întors în Moldova. Munca, familia și o viață nouă au făcut ca Mereni să treacă pe planul al doilea. Până când s-a născut prima lui fiică.
În Franța, Mihai și soția lui vorbeau românește acasă, pentru a menține legătura copiilor cu familia din Moldova. „Pentru mine, cel mai important lucru a fost ca fiica mea să știe limba română, ca să poată vorbi cu bunicii, verișorii și toate rudele apropiate”, spune el cu blândețe în glas.
Pentru Mihai, Mereni este însăși copilăria lui. Copiii lui, însă, au de clădit de sine stătător această conexiune.
În 2013, și-a adus fiica acasă, la Mereni, pentru a-și cunoaște rudele. L-a surprins cât de diferit arăta satul. „Am văzut că lucrurile s-au schimbat în bine”, spune el. „Am realizat că lucruri frumoase se pot face și în Moldova”.
Cam în acea perioadă, Elveția începea să finanțeze activități structurate în domeniul migrației și dezvoltării în Moldova. Începând cu 2015, prin proiectul „Migrație și dezvoltare locală” (MiDL), implementat de biroul din Moldova al Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD Moldova) cu finanțare elvețiană, comunitățile au fost sprijinite să înființeze asociații de băștinași și să implice diaspora în planificarea locală și în campanii de colectări de fonduri prin crowdfunding (finanțarea unui proiect prin contribuții mici din partea unui număr mai mare de susținători).
La Mereni, Lidia Beglița, directoarea executivă a Asociației de băștinași „Cu drag pentru Mereni”, a urmărit de-a lungul anilor cum a evoluat relația satului cu cei plecați. La început, mulți dintre cei din străinătate mai aveau părinți sau copii la Mereni și reveneau periodic. Pe măsură ce familii întregi s-au stabilit definitiv peste hotare, păstrarea acestei legături a devenit din ce în ce mai dificilă.
„La început aveau la ce să se întoarcă. Apoi au început să plece tot mai multe familii întregi, devenind tot mai distante”, povestește ea.
Odată ce a văzut că Mereniul se schimbă, Mihai și-a pus întrebarea dacă ar putea și el deveni parte din această schimbare.
De la a trimite bani acasă la a construi ceva împreună
În anii care au urmat, proiectul finanțat de Elveția a ajutat autoritățile locale și asociațiile de băștinași din toată Moldova să implice emigranții moldoveni în planificarea diverselor inițiative locale, organizarea de crowdfunding și contribuirea la dezvoltarea comunităților de baștină.
Implicarea lui Mihai a pornit de la o postare pe Facebook prin care se anunța că Mereni a obținut sprijin pentru amenajarea parcului și că este nevoie de contribuția comunității.
„Am ridicat și eu mâna: cu ce pot, cu ce e nevoie, mă implic”, își amintește el. A contribuit cu 500 de euro pentru parc și ține în continuare legătura cu asociația pentru inițiative noi.
Ulterior, Mihai a decis să finanțeze instalarea unui semn „Eu iubesc Mereni” la intrarea în sat.
I-a propus ideea viceprimarului, care a spus imediat: „Mergem chiar acum să-ți arăt unde-l putem pune”. Primăria a ajutat cu terenul, locuitorii s-au alăturat, iar Mihai a suportat cheltuielile de instalare.
Dincolo de finanțarea inițiativelor locale, proiectul MiDL susținut de Elveția a instruit Asociațiile de băștinași și autoritățile locale să dezvolte idei de proiecte, să identifice surse de finanțare, să organizeze campanii de strângere de fonduri și să raporteze cheltuielile în mod transparent. Lidia Beglița susține că instruirea a contat la fel de mult ca și finanțarea.
„Poți să ai bani și să nu știi ce să faci cu ei”, subliniază ea. La Mereni, asociația a învățat cum să scrie proiecte, să strângă fonduri, să raporteze cheltuielile și să colaboreze cu primăria. Aceste deprinderi pot fi folosite pe viitor pentru a elabora și finanța noi proiecte de dezvoltare comunitară.
Finanțarea nu e suficientă
Finanțarea și instruirea depind, totuși, de oamenii dispuși să ducă lucrurile mai departe. Întrebată ce-i trebuie unui sat ca modelul să funcționeze, Beglița râde: „Ca să mă exprim pe înțelesul satului, uneori e nevoie să găsești o nebună ca mine. Fără cineva gata să-i țină pe oameni implicați, nimic nu se mișcă din loc”.
Încrederea este cea care face ca implicarea să dureze. „După ce oamenii au văzut că se fac într-adevăr lucruri frumoase și că banii merg unde trebuie, au început să se implice în fiecare proiect”, spune Beglița.
Pe măsură ce numărul Asociațiilor de Băștinași a crescut, a apărut și nevoia unei structuri care să le unească și să le reprezinte. Astfel a fost creată Alianța Asociațiilor de Băștinași din Moldova (AABM), o organizație-umbrelă la nivel național.
Tatiana Solonari, secretara generală a Alianței asociațiilor de băștinași din Moldova, menționează că aceste comunități sunt încurajate nu doar să ceară bani de la emigranți, ci să-i implice în identificarea nevoilor locale și să valorifice competențele, contactele și experiența acumulată de aceștia în străinătate.
„Mesajul nostru a fost mereu că implicarea nu înseamnă doar finanțare”, spune ea.
Mihai vede aceeași valoare în ceea ce pot aduce cei din diasporă pe lângă bani. „Idei, înainte de toate”, spune el.
Mihai descrie același proces din cealaltă perspectivă. „Au fost foarte transparenți. Publicau online numele celor care au donat, extrasele bancare și banii intrați în asociație. Așa am căpătat încredere în ei”.
Inițiative similare au fost dezvoltate cu sprijinul Elveției și al PNUD pe întreg teritoriul Republicii Moldova:
La Costuleni, raionul Ungheni, administrația locală, locuitorii și membrii diasporei au creat un nou spațiu public dotat cu teren de joacă, echipamente de fitness și iluminare solară.
La Drăsliceni, raionul Criuleni, peste 150 de elevi, inclusiv copii cu cerințe educaționale speciale, au acum o sală de clasă modernă unde pot învăța, crea și își pot dezvolta abilitățile digitale.
La Zubrești, raionul Strășeni, inițiativele susținute de diasporă au ajutat la echiparea stadionului local cu sistem de iluminare nocturnă, în timp ce la Puhoi, raionul Ialoveni, a fost modernizată biblioteca publică.
Aceste exemple fac parte dintr-o rețea mult mai extinsă. Alianța Asociațiilor de Băștinași din Moldova numără 108 asociații membre, ale căror comunități au implementat peste 300 de proiecte locale în valoare de aproape 4 milioane de euro. Asociațiile de băștinași au organizat peste 180 de campanii de crowdfunding, colectând în jur de 445.000 de euro de la locuitori și din diasporă pentru cofinanțarea acestor inițiative. Elveția continuă să sprijine inițiativele locale și spiritul civic al cetățenilor, inclusiv al migranților și diasporei moldovenești, prin intervențiile sale axate pe guvernanță și coeziune socială din cadrul programului său de cooperare 2025–2028.
Va mai fi Moldova „acasă” pentru copiii lor?
Asociațiile de băștinași le pot oferi celor plecați peste hotare o modalitate practică de a rămâne conectați la comunitățile natale. Totuși, pe măsură ce tot mai multe familii se stabilesc definitiv în străinătate, apare o altă întrebare: cum poate fi menținută legătura noii generații cu localitățile de baștină din Moldova?
La Mereni, asociația a început să adune copiii din sat și pe cei care cresc peste hotare în activități comune pe durata vacanțelor de vară. Beglița o vede ca pe o modalitate prin care cei mici își pot forma propria legătură cu satul.
Pentru Mihai, întrebarea este una personală. Copiii săi se bucură de Moldova în vacanțe, își vizitează rudele și vorbesc românește, însă viața lor este în Franța.
„Nu vreau să le dictez unde să trăiască”, spune el. „Vreau să-i văd crescând și alegând singuri ce-și doresc de la viață”.
Deocamdată, familia lui Mihai își vizitează rudele din Moldova, vorbește româna și descoperă locurile unde el a copilărit.
Mihai și-ar dori să revină într-o bună zi, deși afacerea și copiii îl țin ancorat în Franța, și își dorește mai multă predictibilitate înainte de a investi mai serios în Moldova.
Însă păstrarea legăturii cu Mereni nu mai depinde de caracterul definitiv al unei eventuale reveniri. „Aici am crescut, aici mi-am petrecut copilăria”, spune el. „Mă întorc cu inima deschisă”.
Și-a construit viața în străinătate și a găsit propria cale de a fi parte din satul pe care îl numește, în continuare, „acasă”.
Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.